Hristo Botev - una dintre cele mai importante figure ale literaturii și istoriei bulgare

Hristo Botev (în bulgară Христо Ботев; n. 6 ianuarie 1848, Kalofer, Bulgaria - d. 1 iunie 1876) a fost un poet și revoluționar bulgar.

 Hristo Botev (1848 – 1876), fiul lui Hristo Botev Petkov (în bulgară Христо Ботев Петков) este considerat cel mai mare poet al Bulgariei.

Casa lui Botev din Kalofer

  Botev s-a născut în Kalofer. Tatăl său, Botyo Petkov (1815-1869), a fost profesor și una dintre cele mai semnificante personalități de la sfârșitul revoluției naționale bulgare împotriva ocupației otomane. El a avut o puternică influență asupra fiului său, în timpul tinereții acestuia.

În 1863, după ce a terminat școala generală în Kalofer, Botev a fost trimis de tatăl său la liceu în Odessa. Aici a fost impresionat de operele poeților liberali ruși din acele timpuri. În anul 1865, a părăsit liceul și și-a petrecut următorii 2 ani predând în Odesa și Basarabia. Între timp a început să-și creeze primele opere lirice și de asemenea, să-și stabilească legături puternice cu mișcările revoluționare rusești și poloneze.

 La începutul anului 1867, Botev se întoarce în Kalofer, unde îl înlocuiește temporar pe tatăl său, acesta fiind bolnav. În mai, în timpul sărbătorii Sf. Chiril și Sf. Metodie (tatăl său a fost cel care a început organizarea la sfârșitul anului școlar, ce acum corespunde cu vacanța națională bulgară de pe 24 mai), el a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari (pe care-i acuza că ar fi colaborat cu otomanii).

 Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar, din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari.

 Exilul în România

 Fiind foarte influențat de revoluționarii bulgari ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp, a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu, avea să descrie această perioadă în lucrările sale. Botev a trăt un timp în exil la București iar un an de zile ,1875, la Chișinău, în hotelul ,,Victoria” (astăzi  - srada Pușkin, 30) în prezent pe zidul fostului hotel este instatalat un basorelief cu chipul marelui luptător și poet bulgar, în anul 1980, autorii proiectului sunt arhitectorul Gr. Solominov şi sculptorul V. Kuzneţov, ce se află pe str. Hristo Botev nr. 2.

Din 1869 până în 1871, devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume „Cuvântul emigranților bulgari” („Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii. În urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul „Libertatea” („Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar – Liuben Karavelov. În 1873, a editat, de asemenea, ziarul satiric „Ceasul deșteptător” („Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare.

Lupta pentru independența bulgară

 Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane, la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, ce avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane. Levski a fost adus pentru judecată, condamnat la moarte și spânzurat pe 19 februarie 1873. Moartea sa a avut o influență negativă asupra moralului revoluționarilor bulgari.

  Odată cu moartea lui Levski, BCRC se schimbă în două fracțiuni: Botev și susținătorii lui afirmau că trebuiau să înceapă pregătiri pentru o imediată ofensivă, în timp ce revoluționarii conservatori/moderați, conduși de Lyubeu Karavelov, credeau că este prea devreme pentru o astfel de acțiune. Botev intenționa să înceapă o ofensivă/acțiune cât mai repede posibil, să profite de situația internațională (tensiunea crescândă dintre Imperiul Otoman de o parte și Serbia și Rusia de cealaltă), precum și de faptul că rețeaua revoluționară, stabilită de Levski era încă relativ intactă și putea fi parte activă în pregătiri. Ca rezultat, BCRC este dizolvat și un nou comitet este stabilit la Giurgiu, iar pregătirile pentru ofensă continuă. Viziunile sale politice erau apropiate de anarhism (uneori descris ca un libertarism timpuriu) și de socialism utopic, și erau sintetizate în “Simbolul Credinței” ("Simvol veruyu").

 În 1876, în fruntea unui detașament de camarazi de luptă contra otomanilor, într-o ambuscade din munții Balcani, tânărul și înflăcăratul poet și patriot Hristo Botev cade răpus la numai 28 de ani.În anii celui de-al doilea război mondial un alt poet patriot, Vaselin Gheorghiev, își îndemna ostașii la luptă contra fasciștilor prin cuvintele incendiare: ”Pentru Botev, pentru Patria mea !”

Doamne,- aprinde-n fiecare       

Focul sfânt al Libertății,

Să pornim la lupta mare

Cu hoarda străinătății.

Fă-mi mai tare, Doamne, brațul

Ca în ceasul luptei grele

Să sfărâm robiei lanțul -

Sus! popor al țării mele!

 „Cel ce-n luptă pentru libertate cade - nu moare!” Acesta a fost crezul suprem al legendarului Hristo Botev, poetul și patriotul pentru care idealul cel mai sfânt pe această lume a fost eliberarea Bulgariei.

  Opere literare

 În 1875, Botev publică opera sa lirică într-o carte numită “Cântece și poeme”, împreună cu un alt poet revoluționar bulgar și viitor politician, Stefan Stambolov. Poezia lui Botev evidențiază

resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica sa e influențată de democrații revoluționari ruși și personalități pariziene.

 Poezia lui Hristo Botev  este una vulcanică, de permanent nesupunere cu situașia înrobitoare a destinului țării sale.Revoluționarul nedomolit, poetul-patriot total și-a consacrat scurta sa viață a slujirii cu trup și suflet până la ultima suflare idealului de eliberare a Bulgariei de sub jugul imperiului ottoman.El își arde conștient viața în numele Patriei, dar și-i trăiește frenetic, fără să-și pregătească un viitor, acest viitor fiind doar viitorul Bulgariei natale.

 Poezii

Mamei sale (în bulgară: "Майце си")

Către fratele sau (în bulgară: "Към брата си")

Elegia (în bulgară: "Елегия")

Împărțire (în bulgară: "Делба")

Către prima mea iubire(în bulgară: "До моето първо либе")

La despărțire in 1986 (în bulgară: "На прощаване в 1868 г.")

Haiduci (în bulgară: "Хайдути")

Pristanala (în bulgară: "Пристанала")

Lupta (în bulgară: "Борба")

Ciudat (în bulgară: "Странник")

Ney (în bulgară: "Ней") *

Patriot (în bulgară: "Патриот")

De ce nu sunt (în bulgară: "Защо не съм...?")

Epistola (na sveti Tărnovski) (în bulgară: "Послание" (на св. Търновски))

Hadji Dimitar (în bulgară: "Хаджи Димитър")

In cramă (în bulgară: "В механата")

Rugăciunea mea (în bulgară: "Моята молитва")

Vine norul întunecat (în bulgară: "Зададе се облак темен")

Spânzurarea lui Vasil Levski (în bulgară: "Обесването на Васил Левски")

Onoruri/Premii

Monumentul Botev din Vrața

În fiecare an, exact la ora 12:00, pe 2 iunie, sirene peste tot în țară răsună pentru un minut, pentru a-i onora pe cei ce au murit pentru libertatea Bulgariei. Oameni de peste tot stau nemișcați 2-3 minute până sirenele tac.

 După Botev au fost numite:

• Punctul Botev și coasta Botev de pe insulele Livingston din sudul insulelor Stetland.
• Cel mai înalt vârf în Stara planina.
• Orașul Botevgrad.
• Străzi și bulevarde în majoritatea orașelor Bulgariei.
• Școli și licee cu acest nume.
• Câteva cluburi de fotbal: PFC Botev Plovdiv, Botev Vrața, Botev Ihtiman, Botev Galabovo, Botev Kozlodui, Botev Boljarovo ș. a.
• Câteva stadioane de fotbal din Bulgaria.
• O emisiune la postul de radio național bulgar.
• Un bulevard în sectorul 3 din București.

 

Referințe bibliografice:

1. Botev Hristo. Poezii.Traducere de Ion Ciocanu / Hristo Botev.- Chișinău: Editura Literatura artistică, 1984
2. Cimpoi, Mihai. Anatol Ciocanu.Trandafiri pe Vitoșa: 33 poeți Bulgari contemporani / Mihai Cimpoi.- Chișinău: Editura Cartea Moldovei, 2006
3. Botev Hristo. Wikipedia [Resursă electronică] (Publicat la 27.04.2024). –
4. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Hristo_Botev (Accesat 31.10.2025)

Elisabeta Bagreana - vocea feminină a poeziei bulgare moderne

„Sunt liberă ca vântul,

ca pasărea, ca norul,

și zbor mereu spre zare —

căci dorul nu are hotar.”

Elisaveta Bagreana (sau Elisabeta Bagriana, în bulgară Елисавета Багряна; n. 29 aprilie 1893, Sofia, Principatul Bulgariei – d. 23 martie 1991, Sofia, Bulgaria), născută Elisaveta Liubomirova Belceva, a fost poetă bulgară. Născută într-o famile de intelectuali, a copilărit în mai multe orașe bulgare,printre care Veliko Târnovo și Sliven, experiențe care i-au trezit dragostea pentru frumusețea naturii și pentru tradițiile populare, teme care vor deveni esențiale în creația sa poetică.

  În scrierile sale, a îmbinat într-o formulă neoromantică tradiția folclorică și modernismul. Ca teme predilecte putem menționa: tinerețea, iubirea, panteismul, solitudinea.

 A fost laureată a Premiului Dimitrov și nominalizată pentru Premiul Nobel în 1943, 1944, 1945.

Carieră

 În 1915, Elisaveta Liubomirova Belcheva a absolvit Universitatea din Sofia, secția filologie slavă. Se numără printre personalitățile literare ale deceniului 1920-1930, care au reformat criteriile estetice și valorice ale poeziei bulgare. Este vocea feminină cea mai puternică, ce a traversat, prin lunga sa carieră, secolul trecut, vasta sa activitate literară parcurgând diferite etape artistice, teme și genuri literare (literatură pentru copii, piese radiofonice, jurnale de călătorie, recenzii, traduceri). Prin modul de a percepe universul și de a se raporta la el, prin sugestivitatea emotivă și scenografică a imaginarului său poetic proiectat spre întreaga umanitate în armonie cu trăirile individuale, se proclamă ca purtătoare a identității naționale.[11]

 Debutează în revista „Gândirea contemporană” (15 mai 1915), cu poemul Cântec de seară, semnat L. Belcheva. Din 1921, publică poezie și traduceri în „Ziarul pentru femei”, semnate Elizabeth B. În 1922, apare în revista „Zlatorog” ciclul de poezii Sud, sub pseudonimul Bagriana.[12]

 Membră a Uniunii Scriitorilor Bulgari din aprilie 1924; 1927 - apare primul volum de poezii, Veșnică și Sfântă, ediție de autor, care îi aduce consacrarea; 1931 - publică prima colecție pentru copii „The Rolling Year”.[13]

 Traduce din literatura universală (Alphonse Daudet, F.M. Dostoievski, G. Bassani, A. Ahmatova, J. Ritsos, P. Eluard, D. Maksimovich, Victor Tulbure).

 Premii:

1924 - Premiul de poezie acordat de Comitetul literar al Ministerului Educației Publice pentru literatura pentru copii

1925 - Premiul pentru poezie pe anul 1924 al Ministerului Educației Naționale

1969 - Medalia de Aur a Asociației Internaționale a Poeților din Roma

Nominalizată de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Literatură.

 Opera:

1927: Veșnică și sfântă ("Večnata i sviatata");

1932: Steaua marinarului ("Zvezda na moriaka");

1936: Inimă omenească ("Sărțe čoveško");

1952: Cinci stele ("Pet zvezdi");

1963: Din țărm în țărm ("Ot breag na breag").

A tradus poezia ,,Luceafărul” de Mihai Eminescu, găsind și un corespondent original - Zvezdan.

  Звездан” („Zvezdan”) de Елисавета Багряна (Elisaveta Bagreana)

  Пътувам аз под звездни куполи,

  където вятър тих шепти,

  и нося в себе си мечтите —

  искри от светли висоти.

Volumul reunește patru biografii de femei exemplare, a căror existență a fost legată de arta și care și-au uimit contemporanii prin originalitate: una din protagoniste fiind Elisaveta Bagreana (1893-1991), poeta din Bulgaria, laureata a Premiului Nobel

                              Vitoșa

 De tine-mi este dor, drag muntele meu,

la tine revin să-ți sorb limpezimea

stelelor în zori strălucitoare,

să mă-nveșmânt în aerul străveziu și proaspăt

mereu,

s-ascult liniștea ta, orga ta oricând cântătoare!

 revin la răcoare apelor tale -

limpede precum cristalul e stropul,

stropul cel dătător de putere și de lumină:

nu e altă apă pe lume, de-o soarbe -

văzul își capătă orbul,

apă, lângă pâinea cea de toate zilele,

de-a pururi divină!

 Pe cărarea ta, ca o rază, spre tine pornesc,

ești înălțimea mea pe pământ

cea dureros necesară,

cu - orice pas, tot mai sus,

văd întregul glob pământesc

cum înflorește sub privirea mea

din magnifica - mi țară!

Referințe bibliografice:

1. Bagreana, Elisaveta. Poezii alese.Traducere de Ion Ciocanu / Elisaveta Bagreana.- Chișinău: Literatura Artistică, 1984
2. Cimpoi, Mihai și Anatol Ciocanu. Trandafiri pe Vitoșa: 33 poeți Bulgari contemporani / Mihai Cimpoi, Anatol Ciocanu.- Chișinău: Editura Cartea Moldovei, 2006
3. Elisaveta Bagryana. [Resursă electronică] (Publicat la 16.05.2025). – Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elisaveta_Bagreana (Accesat 31.10.2025)