Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 – d. 15 iunie 1889

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) este considerat cel mai important poet al literaturii române și una dintre cele mai marcante personalități culturale din spațiul românesc. Opera sa poetică, filosofică și jurnalistică a influențat profund limba română, transformând-o într-un instrument expresiv și modern.

Copilăria și familia

Mihai Eminescu s-a născut în familia căminarului Gheorghe Eminovici și a Ralucăi Eminovici, fiind al șaptelea din cei unsprezece copii. A copilărit la Ipotești, într-un mediu rural idilic, încărcat de natură, folclor și tradiții, elemente care vor marca mai târziu temele fundamentale ale poeziei lui.

Primele clase le urmează la Cernăuți, la Școala primară greco-orientală, iar apoi la Gimnaziul german. Aici este remarcat de profesorul Aron Pumnul, care îi încurajează pasiunea pentru literatură.

Debutul literar

Eminescu debutează la 16 ani, în 1866, cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, publicată în broșura „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”. La scurt timp, primele poezii îi apar în revista „Familia”, sub forma românizată a numelui – Eminescu.

Anii de formare: Viena și Berlin

În perioada 1869–1872, urmează cursuri de filosofie, istorie și filologie la Universitatea din Viena. Aici intră în contact cu ideile marilor gânditori europeni, precum Schopenhauer, Kant și Hegel. Tot în această perioadă începe colaborarea cu societatea Junimea din Iași.

În 1872–1874, continuă studiile la Universitatea din Berlin, unde aprofundează filosofia și istoria culturii. Deși nu își finalizează doctoratul, anii de studiu îi influențează masiv gândirea și viziunea poetică.

Junimea și cariera literară

Revenit în țară, Eminescu devine un membru activ al cenaclului Junimea, condus de Titu Maiorescu. Aici sunt recunoscute valoarea și originalitatea sa, iar poeziile îi apar în revista „Convorbiri Literare”.

În această perioadă creează unele dintre cele mai frumoase poezii ale sale:

• „Floare albastră”
• „Dorința”
• „Scrisorile I–IV”
• „Lacul”
• „Glossa”

Activitatea jurnalistică

Din 1877 devine redactor, apoi redactor-șef la ziarul „Timpul”, unde publică articole politice, sociale și culturale de o remarcabilă profunzime și acuitate. Jurnalismul îi solicită intens sănătatea, dar îi oferă și o platformă prin care își exprimă viziunea asupra societății românești.

Luceafărul – apogeul creației

Poemul „Luceafărul”, publicat în 1883, este considerat capodopera sa absolută. Este o sinteză a întregului univers eminescian: iubire, condiția geniului, mit, filosofie și aspirație către absolut.

Ultimii ani și boala

Din 1883, starea de sănătate i se înrăutățește. Este internat de mai multe ori, iar activitatea sa literară scade. Cu toate acestea, Eminescu continuă să scrie până aproape de finalul vieții.

Se stinge din viață la 15 iunie 1889, la doar 39 de ani, lăsând în urmă un tezaur literar de neprețuit.

Opera postumă

Cea mai mare parte a operei sale – mii de pagini de poezie, proză, traduceri, fragmente filosofice – a fost publicată postum de Titu Maiorescu și ulterior de Perpessicius, în celebrele volume „Mihai Eminescu. Opere”.

Dragostea care i-a marcat viața – Veronica Micle

 Un capitol esențial al vieții sale este povestea de dragoste cu Veronica Micle. Cei doi se întâlnesc la Viena în 1872 și rămân legați toată viața printr-o iubire profundă, dar adesea complicată. Scrisorile lor, pline de emoție și dor, sunt mărturii ale unei relații pasionale care a inspirat multe dintre poemele sale.

Moștenirea culturală

Mihai Eminescu rămâne simbolul identității și sensibilității literare românești. Este omagiat anual la 15 ianuarie, dată declarată „Ziua Culturii Naționale”. Poet al iubirii, al naturii și al filozofiei, Eminescu continuă să inspire generații de cititori, scriitori și cercetători.

Opera sa, considerată una dintre cele mai valoroase din literatura universală, confirmă statutul său de „poet național al românilor”.

Referințe bibliografice

• Eminescu, Mihai. Opere, ediție îngrijită de Perpessicius, vol. I–VI. București: Editura Academiei Române.
• Călinescu, George. Viața lui Mihai Eminescu. București: Editura pentru Literatură, 1964.
• Călinescu, George. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. București: Editura Minerva, 1982.
• Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (coord.). Dicționarul scriitorilor români. București: Editura Albatros, 2001.
• Manolescu, Nicolae. Istoria critică a literaturii române. București: Editura Paralela 45, 2008.
• Creția, Petru. Eminescu. Viața, opera, cultura. București: Editura ALL, 1998.